De ce este importantă educaţia prin artă teatrală?
Când alegi şcoala copilului tău te gândeşti în primul rând la mediul în care îl introduci, la relaţiile sociale pe care le va dezvolta copilul tău în, poate, cei mai importanţi ani ai vieţii lui şi la confortul său emoţional care să îi asigure dorinţa de asimilare a cunoştinţelor şi plăcerea de a învăţa.
Ne-am dori cu toţii să avem posibiltatea de a alege în România un loc, dacă este posibil la stat, în care să ştim că emoţiile copilului nostru contează, că ar sta de drag la şcoală după ore dacă are un grup de prieteni cu care repetă un mic moment artistic pe care să-l prezinte fără nicio ocazie specială, că telefonul, tableta sau orice serial, sunt nimic pe lângă sentimentul de apartenenţă la ceva important. Fie că e robotică, fotbal sau cercul de literatură, ne dorim să-şi creeze amintiri.
Momentan la noi sunt prezentate limbile străine pe care le va face copilul, orele de matematică sau diplomele de la olimpiade, muzica, educatia fizică sau artele sunt lăsate pentru “când vor avea timp”.
Cum e în alte ţări?
În lumea asta mare, cursurile de teatru din şcoli îi ajută să-şi găsească vocea (vezi şi filmul 21 jump street), îi încurajează să lucreze în echipă şi le consolidează încrederea în ei înşişi. În Argetina, unele şcoli, în primii 4 ani, au cursuri de teatru, muzica şi artă, obligatoriu, dar de plăcere 😊 În Canada cel mai cautat curs optional în cadrul şcolilor este cel de artă teatrală. În UK copiii între 11 şi 14 ani sunt încurajaţi să ajungă intensiv la cercurile de teatru pentru a putea traversa cu uşurinţă perioada preadolescenţei. Chiar şi în Israel unde şcolile pun accent pe materiile exacte, cursul de teatru este prezent în programa şcolară, alături de Istoria Israelului antic.
Cum este în România?
“UNATC s-a implicat activ în promovarea beneficiilor pe care educația teatrală le poate avea în formarea individualității umane.” (https://unatc.ro/devunatc/agenda-unatc/teatrul-in-scoli/). A propus şi încă face eforturi pentru a deschide porţile şcolilor de stat către o lume a cunoaşterii bazată pe jocuri, relaţionare, integrare şi comunicare. Mai avem de parcurs ceva ani probabil până să ajungem să fie în aproape fiecare instituţie de învăţământ un actor sau regizor care să le ofere din cunoaşterea lui copiilor, pentru ca ei să ofere mai departe bucurie.